Regulile de intrare în insolvență a unităților administrative, aprobate de fostul Executiv în 2010 ca o condiție asumată față de FMI, dar neaplicate niciodată deoarece legea stă de trei ani în dezbaterea Parlamentului, au fost introduse de Guvern prin ordonanță de urgență pentru a prinde board-ul FMI
Exact în urmă cu trei ani, în luna mai 2010, Guvernul Boc a aprobat un proiect de lege care stabilește că unitățile administrativ-teritoriale care nu mai pot plăti datorii mai vechi de 90 zile și care depășesc 15% din bugetul local anual vor fi considerate ca aflându-se în procedură de criză financiară, iar instituția va trebui să prezinte un plan de redresare financiară, dar și de restructurare a conducerii.
Proiectul a fost aprobat de Guvern, dar nu a mai primit și aprobarea finală a Parlamentului pentru a putea fi aplicat, deși reprezenta o condiție asumată față de Fondul Monetar Internațional (FMI).
În condițiile în care board-ul Fondului urmează să se reunească pentru a o decizie în privința închiderii acordului cu România, Guvernul a introdus prin ordonanță de urgență regulile de intrare în insolvență a unităților administrativ-teritoriale.
Ca și în forma aprobată în 2010, proiectul stabilește că procedura de insolvență va fi declanșată și dacă instituția nu mai are capacitatea de a achita drepturile salariale pe o perioadă mai mare de 90 zile de la data scadenței.
În termen de cinci zile lucrătoare de la adoptarea hotărârii prin care a fost declarată starea de criză financiară va fi constituit, prin ordin al prefectului, „comitetul pentru situații de criză financiară”, iar conducerea unității aflată în insolvență nu va mai avea dreptul să ia nicio decizie care să conducă la creșterea obligațiilor financiare, să angajzeze personal suplimentar, să împrumute fonduri, cu excepția împrumuturilor de refinanțare.
Situația de criză financiară va înceta atunci când problemele financiare nu mai apar timp de 180 zile calendaristice.
Starea de insolvență este prezumată în cazul neachitării obligațiilor de plată lichide și exigibile mai vechi de 120 de zile, care depășesc 50% din bugetul local anual al unității administrativ-teritoriale – fără a fi luate în considerație cele care sunt în litigiu comercial -, precum și neachitarea drepturilor salariale pe o perioadă mai mare de 120 de zile de la data scadenței.
În această situație, procedura de insolvență poate fi deschisă de orice creditor sau grup de creditori, de primar sau de președintele Consiliului Județean al unității administrativ-teritoriale.
De la data deschiderii procedurii se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra unității administrativ-teritoriale, precum și orice termene de prescripție, care reîncep să curgă după 30 zile de la închiderea procedurii de insolvență.